In decorul inghetat doar doua suflete isi mai duc greu clipele...Mana lui se intinde usor catre a ei intr-un final atingand-o.
- Mana ti-e la fel de inghetata precum sufletul, ii sopti ea delicat. E la fel de rece si nemilioasa precum esti tu. Nu stiu cum de m-am putut candva regasi cu totul in tine...de fapt n-am facut-o niciodata...
El nu zicea nimic, insa ochii negii si tulburi vorbeau pentru el. Era inghetat complet, nimic nu ii mai ajungea la inima, era ca si cum blocase tot ce avusese candva doar pentru a nu mai iesi niciodata de acolo, pentru a pastra sentimentele de care candva era capabil...Insa acum era pierdut, pierdut complet. Dragostea, compasiunea, grija ii erau lucruri straine, nu mai era decat fantoma a tot ceea ce fusese candva. Este un strain in propria lui lume, nici macar nu se mai recunoaste pe sine. A devenit tot ceea ce nu a vrut niciodata, un om fara suflet.
- Chiar si asa mi-as da tot ce a mai ramas din suflet pentru a te tine cu mine, spusese el.
